Cui ii este frica de invatamant?

Îmi propun să analizez această problemă, nu neapărat din punctul de vedere al specialistului, ci doar al celui afectat, îngrijorat de acest fenomen.
Învăţământul la ora actuală are trei coordonate: elevul, computerul, profesorul. Ordinea în care am pus aceste variabile nu este desigur întâmplătoare. Pentru început voi explica această ordine:  Elevul se plasează pe primul loc al procesului de învăţământ deoarece învăţământul modern trebuie să-şi pună problema să pregătească elevul, să găsească şi să dezvolte la elev acele calităţi care-l pot ajuta să se încadreze în societate.
Pe locul doi apare computerul, deoarece prin jocuri, chat, internet computerul reprezintă o atracţie pentru elevi mai ales prin forma asincronă de furnizare a informaţiei. Când elevul are timp, atunci informaţia care l-a aşteptat îi vine în întâmpinare.
Profesorul a ajuns pe ultimul loc deoarece în competiţia cu computerul a pierdut startul. Modul în care s-a încercat implementarea computerului în lumea profesorilor a fost una artificială, depăşită, deoarece a fost mai mult centrată pe partea teoretică a problemei şi, mai grav decât aceasta, a venit destul de târziu. O altă problemă a fost neînţelegerea conceptului de pregătire continuă. În vederea pregătirii profesorilor s-au organizat cursuri, s-au furnizat certificate de competenţă, şi odată cu obţinerea acestui certificat pregătirea a încetat. Acum se încearcă rezolvarea acestei probleme prin introducerea unei materii numită „Instruire asistată de calculator” în care profesorii sunt învăţaţi cum să folosească computerul în procesul de învăţământ. Se prezintă tot felul de programe specializate „în care apeşi pe un buton” şi lecţia se ţine aproape singură. Ideea a plăcut foarte mult deoarece s-a crezut că dacă programul este destul de performant atunci profesorului nu-i va rămâne decât să vină la clasă să apese pe un buton, computerul să-şi spună lecţia, să verifice elevii, iar profesorul nu mai are decât să pună note la elevi şi să-şi ia salariul.
„Şi ce este rău în asta?” am fost întrebat atunci când am ridicat această problemă. Elevilor le place computerul, computerul este un mijloc modern de predare şi profesorul poate supraveghea mai bine clasa, mai ales că problemele de disciplină sunt un fenomen destul de grav în procesul de învăţământ.
Şi astfel ajungem la nişte întrebări pe care mulţi profesori şi le pun astăzi: Ar fi oare mai bun un învăţământ în care elevul cu computerul să poată urmări de acasă lecţiile? Şi ajung la o altă problemă la care mulţi se gândesc, dar nimeni nu o spune: Care este rostul învăţământului în societatea românească actuală? Aceasta mi se pare prima problemă ce trebuia rezolvată atunci când s-a hotărât implementarea computerului în învăţământ.
Răspunzând la această întrebare am putea descoperi şi rolul de socializare a învăţământului. Ori în momentul în care profesorul devine o anexă a computerului în procesul de predare acest rol aproape că dispare.
Această idee se bazează pe faptul că majoritatea cursurilor de instruire asistată de calculator se bazează pe prezentarea unor programe specializate. Poate că greşeala porneşte chiar din denumirea acestui curs: instruire asistată de calculator, pentru că ideea care este dincolo de aceste cuvinte este profesorul-instructor cu computerul. De aceea o primă propunere este de a folosi denumirea e-învăţământ (asta pentru a evita neologismul e-Learning), adică învăţământ electronic, acesta fiind, conform definiţiei lui D.Stockley , folosirea computerului sau a altor instrumente electronice (de exemplu telefonia mobilă) ca o modalitate de a furniza material educaţional şi de învăţare elevilor (studenţilor). (O altă ciudăţenie: se vorbeşte de instruire asistată de calculator fără a se explica noţiunea de cursuri on-line).
Învăţământul modern trebuie să fie un învăţământ armonizat , şi reprezintă combinaţia dintre e-învăţământ şi metodele clasice. Învăţământul electronic are rolul de a prelungi procesul de învăţare din clasă, de a da o dimensiune asincronă, învăţământului clasic sincron. Primul rol al computerului în sistemul de învăţare ar trebui să fie acela de a uşura procesele mecanice din predarea profesorului, de exemplu situaţia absenţelor, situaţia şcolară a fiecărui elev, analiza rezultatelor unui test, etc. În plus un curs de, hai să păstrăm încă denumirea actuală, Instruire asistată de calculator, ar trebui să propună metode de folosire a computerului cu softul existent pe majoritatea computerelor şi nu programe specializate care, în condiţiile financiare precare din şcoli, pot fi greu de procurat, fără a mai vorbi de timpul necesar pentru instruirea pe acest gen de program.

www.proscolastica.ro